O nouă minune a lumii – Chichén Itzá

      Pentru „frumuseţea proporţiilor, rafinamentul construcţiei şi splendoarea sculpturilor decorative”, UNESCO a inclus Chichén Itzá, o capodoperă a arhitecturii mesoamericane, în lista patrimoniului universal. Undeva în jungla Peninsulei Yucatán, fuziunea civilizaţiilor mayaşă şi toltecă a dat naştere unui centru politic, militar şi religios cu o puternică influenţă asupra regiunilor învecinate, timp de aproape patru secole. Prin semnificaţia istorică, simbolistica complexă şi conservarea excelentă a minunatelor edificii, Chichén Itzá reprezintă o minune a culturii şi civilizaţiei moderne.

   Aproape la jumătatea drumului dintre Mérida şi Cancún, pe o esplanadă aerisită din jungla joasă a Peninsulei Yucatán, piramida Kukulkán constituie miezul complexului arhitectural Chichén Itzá, un vechi oraş mayaş, invadat de războinicii tolteci veniţi în secolul X dinspre capitala lor, Tula - centrul Mexicului de azi. În soare sau în umbra norilor, armonia acestei piramide în trepte, cu o înălţime de 24 m, pare cu adevărat desăvârşită: cele patru feţe din piatră se înclină cu fineţe spre orizonturi, iar pe mica platformă superioară se află un templu (cu înălţime de 6 m) dedicat cultului zeului Kukulkán - Şarpele cu pene sau Quetzalcóatl. Feţele se compun din nouă terase, decorate cu câte 52 de casete plate, dreptunghiulare. Un şir de 91 de trepte înguste taie mijlocul fiecăreia dintre cele patru laturi ale piramidei, fiind mărginit de balustrade liniare. Faţa de nord a construcţiei are însă o particularitate: la întâlnirea cu pământul, cele două balustrade se sfârşesc în două statui mari sculptate în piatră, redând capete de şarpe ale zeului Kukulkán.

    Compoziţia piramidei determină începerea numărătorii: 18 secţiuni de terase ale unei feţe - cele 18 luni ale calendarul solar mayaş; 52 de casete, pentru ceea ce mayaşii considerau "secol" prin îmbinarea calendarului sacru cu cel solar; 364 de trepte (91x4) plus platforma - numărul de zile din calendarul solar. Deşi piramida a slujit cultului lui Kukulkán, interpretările numerologice şi datele certe despre cunoştinţele foarte avansate de astronomie ale mayaşilor au pus-o în legătură directă cu venerarea Soarelui.

      Accesul pe piramidă a fost interzis în urmă cu câţiva ani, pentru a evita degradarea ireversibilă. Oricum, din uşoara depărtare de baza pătrată, se admiră cel mai bine proporţionalitatea elementelor arhitecturale.

      Ceea ce însă se dovedeşte a fi atracţia principală a piramidei adună de două ori pe an mii de vizitatori la Chichén Itzá: coborârea simbolică a Şarpelui cu pene, un efect extraordinar de lumină, observat timp de zece minute în zilele de echinocţiu, 20 martie şi 21 septembrie, în jurul orei 3 p.m. Razele soarelui formează treptat, pe balustrada vestică a feţei dinspre nord, o succesiune de 7 triunghiuri de lumină, ce umplu treptat linia coborâtoare, asemenea corpului unui şarpe.        Odată ce ajunge la bază, acest "şarpe" se întregeşte prin unirea cu capul sculptat al lui Kukulkán, probabil pentru a juca rolul principal în ritualurile agrare, profund conectate la ritmul naturii.

       Un alt detaliu nemaipomenit al piramidei, încă subiect de controversă ştiinţifică, impresionează audienţa: ecoul format pe partea nordică, de către şirul de trepte. La o bătaie din palme, sunetul se loveşte de pietre şi se transformă în ţipătul păsării Quetzal, ce simboliza la mayaşi forţa creatoare, unindu-se cu şarpele în personificarea zeului Kukulkán.