Gradinile Suspendate din Babilon (Gradinile Semiramidei)

2. Gradinile Suspendate din Babilon (Gradinile Semiramidei)

Gradinile Suspendate din Babilon (numite si Gradinile Semiramidei)

Dintre toate cele 7 minuni ale lumii antice, aceasta constructie este singura a carei existenta nu a fost inca dovedita 100 %. Construite de babilonieni in jurul anului 600 i.Hr., se pare ca aceste gradini create artificial ar fi fost o constructie compusa din mai multe terase suprapuse, retrase succesiv, pe care erau amenajate gradini cu o vegetatie luxurianta. Gradinile Suspendate din Babilon erau la acea vreme unice pe plan arhitectonic. Efectul de suspendare a gradinilor era datorat unei esalonari abile de 7 etaje, care formau un ansamblu omogen, fiind legate intre ele prin impletituri ornamentale de plante urcatoare. De asemenea, aceste gradini se pare ca ar fi avut un sistem ingenios de irigatii. Se crede ca aceste gradini celebre au disparut dupa secolul 2 i.Hr., fie in urma unui cutremur, fie fiind daramate de persi, in timpul ocuparii Babilonului.

Piramida lui Keops (Marea Piramida din Giza/Gizeh)

1. Piramida lui Keops (Marea Piramida din Giza/Gizeh)

Minune a lumii antice - Marea Piramida din Giza (numita si Piramida lui Kheops)

Dintre toate minunile lumii antice, desi este cea mai veche minune, aceasta constructie este singura care s-a pastrat pana in prezent. Construita de egipteni in jurul anului 2550 i.Hr., aceasta constructie mai este numita si “Piramida lui Kheops”, intrucat i-a servit drept mormant acestui faraon. Aceasta renumita piramida a fost pentru mai mult de 43 de secole cea mai inalta constructie din lume – pana cand a fost construit Turnul Eiffel (in 1889).  Suprafata ocupata de Marea Piramida poate cuprinde laolalta Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florenta si Milano, si Catedralele Westminster si Sf. Paul din Londra.

Cele 7 Minuni ale Lumii Antice

“Cele 7 Minuni ale Lumii” (sau “Cele 7 Minuni ale Lumii Antice”) este o lista celebra a 7 constructii remarcabile din Antichitate. Aceasta lista a cunoscut mai multe versiuni, care se bazau peghidurile de calatorie ale elenilor din GreciaAntica, care vroiau sa viziteze cele mai cunoscute destinatii din acea perioada.

Cele 7 Minuni ale Lumii Antice – Istoric

Dupa ce Alexandru cel Mare a cucerit aproape toata lumea (in secolul 4 i.Hr.), grecii au putut sa viziteze civilizatiile egiptene, persane si babiloniene. Acesti turisti au fost profund impresionati de constructiile din acele zone, astfel ca au alcatuit la intoarcere liste cu ceea ce au vazut in calatoriile lor. In loc de “minuni”, cum le spunem noi azi, grecii numeau obiectivele turistice din aceste liste “lucruri ce trebuie vazute” sau “must-sees”.

   Cea mai veche versiune cunoscuta a listei ii apartine epigramistului grec Antipater din Sidon si a fost elaborata in secolul 2 i.Hr.; aceasta lista cuprindea numele a 7 cladiri din zona mediteraneana si din Orientul Mijlociu, acestea fiind singurele zone cunoscute de grecii din antichitate. Toate edificiile din aceasta lista erau constructii antropice (i.e. realizate de om) – destinatiile naturale nu erau incluse, deoarece nu erau atat de apreciate.

O alta versiune a listei cu 7 minuni ale lumii antice  – numita “7 monumente ale pamantului demne de a fi vazute” – a fost intocmita si de matematicianul grec Philon din Bizant, care a publicat o lucrare numita “De septem mundi miraculis” (“Cele 7 minuni ale lumii”). 6 elemente din aceasta lista se regasesc in lista lui Antipater.

Liste anterioare celor alcatuite de Antipater si Philon au fost intocmite de istoricul grecHerodot si de arhitectul Callimahus din Cyrene, dar acestea au disparut si s-au pastrat numai niste referinte la ele. O replica moderna la lista celor 7 minuni ale lumii antice a fost obtinuta in zilele noastre, cand, pe 7-07-2007 au fost selectate – prin votul a 100 de milioane de persoane din toata lumea – Cele 7 minuni ale lumii noi.

Lista celor 7 Minuni ale Lumii Antic

A fost ales numarul 7, deoarece el reprezenta pentru greci intruchiparea perfectiunii si a plenitudinii. 5 din cele 7 minuni erau capodopere arhitectonice grecesti. Toate cele 7 edificii celebre au existat simultan mai putin de 60 de ani, deci putini oameni au putut sa vada personal toate cele 7 minuni ale lumii antice.

Principatele Romane

Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

În 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, primul pas importat pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate,

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.